BAIA MARE se afla in vestul judetului Maramures, pe cursul Raului Sasar.
Cu o suprafata de 23,47 ha, municipiul cuprinde administrativ si localitatile Blidari, Firiza, Valea Neagra si Valea Borcutului.
In proximitatea orasului se afla mai multe dealuri si munti, ca Dealul Florilor (367 m), Piatra Bulzului, Dealul Murgau (633 m), Dealul Crucii (501 m), Ignis (1.307 m), Mogosa (1.246 m) s.a.
Reteaua hidrografica este formata din raul Sasar, care traverseaza de la est la vest orasul, raul Firiza din apropiere cu lacul de acumulare de la barajul Stramtori, lacul Bodi de la Ferneziu si lacul de la Mogosa.
Regiunea are o clima temperat oceanica - ierni reci si veri racoroase./i>
Temperatura anuala medie este de 9,6°C.
Vegetatia regiunii era alcatuita in proportie de 80% din paduri de foioase (fagi, carpeni si stejari), care au fost defrisate si inlocuite cu culturi agricole.
Pe rama depresiunii Baia Mare predomina padurile de gorun īn amestec cu carpen. Specifice regiunii sunt suprafetele īntinse cu castani comestibili, ele fiind cea mai mare suprafata īmpadurita cu castani din Romānia. Fauna cuprinde multe specii cunoscute din zona carpatica: cerb, caprior, lup, vulpe, iepure, jder, veverita.
Pasarile, prezente mai ales in zona padurilor de fag, sunt: ierunca, porumbel de scorbura, huhurezu mare, uliu porumbar, bufnita, soimul.
In raurile de munte traiesc lostrita, pastravul, scobarul si stiuca.
Exista mai multe rezervatii naturale: Cheile Tatarului, Creasta Cocosului, Lacul albastru din Baia Sprie.
Cele mai vechi asezari in zona dateaza din perioada paleoliticului superior.
S-au descoperit si semne ale sederii tracilor in epoca bronzului, iar ulterior regiunea a fost inclusa de Burebista in statul dac creat de acesta.
Turnul Stefan

Localitatea este atestata documentar pentru prima oara in 1329, ca si Raul Doamnelor, (Rivulus Dominarum) intr-un act al cancelariei regelui Carol Robert.
Un alt document important pentru istoria orasului este cel emis la 20 septembrie 1347 de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou, prin care se specificau privilegiile localitatii.
Totodata, documentul descrie pe larg modul de organizarea administrativa, modul in care se alegeau organele de conducere si ce competente aveau, fiind o foarte importanta sursa pentru istoria localitatii.
Ca si recompensa pentru lupta dusa de Iancu de Hunedoara impotriva turcilor, regiunea Baia Mare trece, in 1446, īn proprietatea lui.
El va dispune ridicarea catedralei Sfantul Stefan, cu Turnul lui Stefan anexat. In 1469 Matei Corvin da localitatii dreptul de a se inconjura cu ziduri de aparare, astfel fiind construita cetatea medievala a Baii Mari. Cu toate acestea in 1490 Baia Mare este ocupata de trupele poloneze ale printului Ioan Albert. Din 1526, Baia Mare trece prin mai multe schimbari ale proprietarilor, incepand cu principele Ioan Zapolya. Tot in aceasta perioada, in 1547 ia nastere "Schola Rivulina", sub indrumarea Bisericii Reformate, scoala care a pregatit viitoare fete bisericesti si functionari administrativi. Orasul cunoaste o scurta eliberare de sub austrieci in 1703, cand Pintea Viteazul participa cu trupele sale, alaturi de Francisc Rakoczi al II-lea, la eliberarea orasului. Din 1889 dateaza prima publicatie in limba romana, "Gutinul", saptamanal socio-literar si economic. In Baia Mare majoritatea populatiei este de etnie romana existand totodata o importanta minoritate (maghiara). Pe langa romani si maghiari, in oras locuiesc si comunitati rrome, germane, ebraice, respectiv ucrainiene.