Se spune ca acum, la inceputul secolului XXI, traim intr-o societate a cunoasterii, societate care, in ansamblul sau este fondata pe cunoastere si informatie.

Sintagmei "societate a cunoasterii" i se asociaza o alta sintagma cu ecou afectiv aparte pentru noi, slujitorii scolii" societate educativa. Investitia in educatie si invatamant este investitie in societate, calitatea in educatie si invatamant induce calitate in societate, iar "inovatia in educatie si invatamant este o necesitate stringenta si o premisa a afirmarii societatii educative".

Multi pasi am strabatut, si in multe directii, pentru a transforma relatia invatator-elev intr-o relatie de tip democratic. Am gasit, am elaborat si am aplicat metode didactice, pentru elev, prin elev si impreuna cu elevul. Adoptand un astfel de stil am devenit partenerul elevilor, iar acestia la randul lor se considera parteneri (intre ei), intreaga clasa formand astfel o comunitate de invatare libera si eficienta:

In acest moment al relatiei noastre parteneri pentru educatie am proiectat lectia cu titlul "Arta de a fi prieten". Cred este foarte usor sa inveti un copil sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca, dar pentru a-si putea exercita functionalitatea lor actiona-practica in plan psihologic, informatiile cu caracter educativ trebuie sa fie traite afectiv, spre a deveni in cele din urma convingeri.

Aceste convingeri nu sunt simple reprezentari, ele sunt idei care au pus stapanire pe sentimentele si vointa individului, devenind pentru el adevarate principii de actiune.

Elevii mei au fost foarte incantati sa descopere cat de "mare" este cuvantul "prietenie". Au izbucnit in urale de bucurie cand le-am propus sa formam "Clubul Prietenia". Cel mai bun desenator din clasa a desenat insigna clubului si in scurt timp foate multe persoane (copii, parinti, cadre didactice) au inceput sa poarte aceasta insigna. Acasa erau catei, pisici si chiar si cate un papagal care primise o astfel de insigna.

Ca prieteni ai naturii am plantat in gradinita scolii doi visini.

Dorinta cea mai mare a elevilor mei era sa aduca in club cat mai multi prieteni.

Entuziasmul lor a fost si mai mare cand le-am propus sa cunoasca si sa se imprieteneasca si cu copii "altfel" decat ei, care invata intr-o alta scoala, intr-o alta localitate, intr-o alta comunitate.

Astfel a lua fiinta Parteneriatul educational "Daruim bucatele de suflet prietenilor nostri".

Micutii brasoveni au plecat cu mic cu mare la Scoala Generala din Belin-Vale, unde invata numai copii rromi, sa-i cunoasca pe noii lor prieteni.

Ajunsi acolo, nu mica le-a fost uimirea cand au vazut ca elevii rromi impreuna cu invatatorii lor ii asteptau in pragul scolii, tinand in mana, emotionati, buchete de flori de camp.

Intalnirea mult dorita a intrecut orice asteptari, copiii din ambele grupuri dovedindu-se extrem de sociabili si prietenosi. Si-au impartit darurile, cei din Belin-Vale primind de la brasoveni baloane si jucarii, aduse chiar de la ei de acasa.

Membrii Clubului Prietenia au daruit insigne noilor prieteni, si-au strans mainile si, in cateva minute holul scolii s-a umplut de zumzetele zglobii ale elevilor iesiti sa se joace impreuna.

Vizita s-a incheiat cu un frumos program artistic pregatit de elevii brasoveni.

Sentimente bune si frumoase au dus la acest parteneriat, un parteneriat de suflet, un partenerit al prieteniei.

O fetita din clasa a-II-a, in ochisorii careia luceau lacrimile pentru ca ea nu a avut o jucarie, pe care sa o ofere noilor prieteni, a fost incurajata de doamna invatatoare cu aeste vorbe: "Nu-i nimic, tu ai adus in dar o bucatica din sufletul tau de copil si de prieten bun", iar lacrimile au disparut si zambetul a reaparut pe fata sa imbujorata.