|
Brasovul  este un oras despre care se poate spune, dupa ce l-ai cunoscut, ca nu-i lipseste nimic; si asta oricum l-ai fi privit si indiferent ce ai fi vrut sa afli.
La aceasta concluzie au ajuns elevii claselor a-III-a C si a-IV-a A de la Scoala Generala nr.31 Brasov in anul scolar 2005-2006, cand au participat cu pasiune si curiozitate la activitatile parteneriatului educational „Traditii si obiceiuri populare brasovene”.
Sub indrumarea doamnelor invatatoare, cu multa emotie si evlavie au patruns in cateva din „tainele” obiceiurilor populare ale orasului de la poalele Tampei.
Brasovul a dezvoltat de-a lungul secolelor o cultura si o civilizatie puternic ancorate continutului istorico-geografic european si reprezinta un centru cultural si comercial cu o bogata traditie.
In zorii conturarii marii culturi europene, la Brasov a fost tiparita prima carte in limba romana.
Tot aici a aparut prima scoala romaneasca si s-a cantat pentru prima data „Desteapta-te, romane!”.
Brasovul inseamna, deci, traditie si spiritualitate, insemnand cultura si toleranta etnica si religioasa si nu in ultimul rand inseamna un loc binecuvantat cu un cadru natural de exceptie.
Muzeul de Etnografie din Brasov este consacrat etnologiei regionale din sud-estul Transilvaniei, ilustrand in patrimoniul sau valoros de peste 1000 de piese, civilizatia comunitatilor rurale.
In pavilionul central este organizata o ampla expozitie permanenta care cuprinde, intr-o tratare succinta, o indeletnicire comuna tuturor zonelor etnografice: mestesugul tesutului si aplicarea lui functionala in organizarea interiorului si in costumul popular.
Prezentarea are un pronuntat caracter pedagogic, cu accent pe reconstituirea autenticitatii contextului rural prin unelte, tehnologii si produse specifice.
Olaritul, pictura pe sticla, prelucrarea lemnului dovedesc prin rafinamentul motivelor si finetea executiei sensibilitatea si simtul artistic al mesterilor populari.
Ceramica populara se impune prin importanta sa istorica, specificul etnic si valoarea artistica deosebita.
In Tara Barsei a functionat timp de patru secole la Tohanul Nou, cel mai important centru de ceramica de factura romaneasca din sud-estul Transilvaniei.
Ceramica de Tohan face legatura, prin unitatea formelor, ornamentica si stil, cu ceramica romaneasca de pe versantul sudic al Carpatilor Meridionali.
Specific pentru aceasta ceramica este motivul stelar, cel in spirala, conturat cu albastru de nuante inchise pe un fond alb.
Se remarca in mod deosebit blidele cu decor marginal in frunze de salcam cu marginea usor ondulata.
Centru de olari inca din evul mediu, Brasovul ocupa in cadrul ceramicii Transilvanene un loc important, atat prin multitudinea de forme, cat si prin ingeniozitatea motivelor ornamentale si rafinamentul cromatic.
Atat formele, cat si maniera baroca de ornamentare au pus in evidenta valoroasa productie a centrului Brasov care a influentat in mare masura ceramica din aceasta parte a Transilvaniei.
Cea mai veche icoana pe sticla datatt, cunoscuta pana acum, este de la 1780, semnata de Ionita Zugravu din Brasov.
Pictura pe sticla a icoanelor scheiene se remarca prin cromatica vie, prin utilizarea de tonuri crude, de verde, rosu vermillon, albastru si alb, prin desenul riguros si sigur, prin folosirea ornamenticii populare, florale si geometrice.
In complexul artei populare, portul ocupa un loc aparte prin structura morfologica, ornamentatie si colorit.
De-a lungul secolelor, s-a cristalizat un tip specific de port cu puternice influente urbane pentru Tara Barsei, in timp ce fondul stravechi s-a pastrat si perpetuat cu mai multa acuratete in Tara Fagarasului si satele de pe Tarnave.
Semnele distinctive ale costumului scheienilor si sacelenilor arata apropierea de mediul urban al Brasovului, o trasatura particulara a acestora constituid-o fastuozitatea, sporita de stralucirea si bogatia podoabelor.
In judetul Brasov se desfasoara in anumite momente ale anului obiceiuri populare cu adanci semnificatii sociale.
Intre acestea „Plugarul” este o petrecere desfasurata cu prilejul desemnarii celui dintai fecior care a iesit in primavara la arat.
Aruncarea in apa, legaturile de paie cu care este impodobit cel sarbatorit ne spun ca in formele sale stravechi, obiceiul avea un rol social-juridic si de fertilitate.
„Cununa” in Tara Oltului, „Borda” in Tara Barsei, este un obicei al recunostitei si pretuirii harniciei oamenilor la terminatul secerisului.
Semnul distinctiv al acestui obicei este gatitul fetelor cu o cununa de spice.
Deosebit de spectaculoasa era candva sarbatoarea coacerii, a maturizarii holdelor, „Dardaica”.
Ceata de fetite impodobite cu flori si legaturi de spice colinda pe la casele gospodarilor romani, maghiari si germani, cantand si jucand „Taci dragaica nu mai plange”.
„Ceata” ( „zoritori sau colindatori” ) din zona Fagarasului, „Junii” din Scheii Brasovului aduc pana in zilele noastre semnificatii ale organizarii traditionale ale obstii satesti.
„Junii brasoveni” reprezinta un stravechi obicei popular legat geografic de cetatea dacica de la Pietrele lui Solomon, încetatenit în Scheii Brasovului din timpuri necunoscute.
Începând cu 25 martie, când are loc „iesirea cu surla” pentru a vesti noul an de la daci si pâna în prima duminica de dupa Pasti când se desfasoara alaiul Junilor spre Pietrele lui Solomon, acest obicei cunoaste un calendar al manifestarilor deosebit de complex si adeseori ocult. „Aruncarea în tol”, „aruncarea buzduganului” sau „îngroparea vatafului” sunt doar câteva din ritualurile pe care le practica junii, amintind de vremurile stravechi ale istoriei. Simbolurile din costumatii (modelul caciulii lui Mihai Viteazul, chipul voievodului pe steagurile lor, purtarea deghizata a tricolorului) si simbolurile onomastice ( Juni Curcani, Dorobanti, Rosiori) confirma implicatiile receptionate de unele grupuri în decursul istoriei, având o puternica conotatie patriotica. Sunt multe coincidente între aceste obiceiuri ale junilor si cele ale cetelor de feciori din lumea satelor de munti, care participau în egala masura la ceremonialul sarbatoresc al satului, dar si la lupta pentru apararea acestuia.
Caracterul militar este confirmat de sistemul organizatoric pe grupuri diferite si prezenta gradelor (vataf, armas mare, armas mic, surlas, sutas).
Caracterul folcloric dat de hora-repetata zilnic dupa Pasti pâna la duminica Tomii – scoaterea fetelor la joc si practicarea altor jocuri populare (Batuta, Fecioreasca), confirma implicatiile în traditiile poporului nostru.
Legat puternic de natura locurilor arhaice de la Pietrele lui Solomon acest obicei a conservat în formele sale primare particularitati importante ale poporului român. Semnificatii a vechilor nedei „Târgul feciorilor” si „Nedeia muntilor” dau an de an, în luna iulie, prilej de sarbatoare plaiului carpatic.
Convietuirea frateasca dintre oamenii acestor meleaguri se reflecta si în structura tematica a unor obiceiuri, „Burduhoasa”, „Borita” sau „Burtzel”, reprezentând spre exemplu acelasi personaj prezent în traditii populare românesti, maghiare si germane, iar puternice colective de dansuri si obiceiuri populare duc faima folclorului coregrafic brasovean dincolo de marginile judetului si uneori dincolo de hotarele tarii.
Istoria vietii culturale a Brasovului este marcata de prezenta unor personalitati deosebite care prin activitate creatoare, prin pasiune si efort organizatoric au asezat si consolidat temeliile de dezvoltare ale unei culturi moderne. Fie ca au fost creatori în domeniul literaturii, muzicii, plasticii sau au tradus si adaptat opere ale literaturii si muzicii universale, fie ca au înfiintat ziare si reviste, au tiparit carti, au întemeiat lacasuri de cultura ori au slujit scena artistica brasoveana, ei au adus cu totii o meritorie contributie la configurarea unui spatiu cultural remarcabil.
|
BluePink 
